Lucrarea de licenţă este punctul final al anilor de studiu din timpul facultăţii, aşa cum lucrarea de disertaţie este punctul final al anilor de studii postuniversitare, de tip master. Aceste lucrări, considerate “de diplomă”, trebuie să reprezinte încununarea anilor de studii superioare parcurşi şi vor fi transpuse într-un proiect individual, creaţie personală a studentului absolvent/masterand. O astfel de lucrare nu trebuie să reprezinte 100{30d106a88d8a146b89a61da4accd36feff32ee710565bb8170d68f60c34ef660} o creaţie personală a studentului, ci se poate inspira din diverse surse ştiinţifice, cu infiltrarea unor comentarii/idei personale.
În mediul academic, fără să fie ridicată la nivel de regulă, este vehiculată ideea că într-un astfel de proiect de diplomă, contribuţia studentului trebuie să fie următoarea: cca 40{30d106a88d8a146b89a61da4accd36feff32ee710565bb8170d68f60c34ef660} la lucrarea de licenţă, cca 60{30d106a88d8a146b89a61da4accd36feff32ee710565bb8170d68f60c34ef660} la lucrarea de disertaţie (master) şi cca 80{30d106a88d8a146b89a61da4accd36feff32ee710565bb8170d68f60c34ef660} la lucrarea de doctorat. Nu vom vorbi despre lucrările de doctorat în cele de mai jos, ci ne vom opri numai la detalii privind lucrările de licenţă şi cele de disertaţie.
Dar, cum se elaborează şi redactează o astfel de lucrare de licenţă/disertaţie? În linii mari, trebuie îndeplinite anumite condiţii de conţinut şi de formă, pe care le vom prezenta în continuare, cât mai pe înţelesul viitorilor absolvenţi/masteranzi.
În ceea ce priveşte condiţiile de conţinut, totul porneşte de la alegerea temei pentru lucrarea de licenţă/disertaţie. Cum trebuie procedat? Unii studenţi au o materie (disciplină de învăţământ superior) favorită şi îşi aleg tema din corpul acelei materii, alţi studenţi s-au ataşat de un anumit profesor universitar, al căror stil de predare li s-a părut mai plăcut sau ale cărui exigenţe în examinare li s-a părut a fi mai reduse. Nici una dintre cele două abordări nu este eronată. Astfel, primul pas este alegerea profesorului coordonator al lucrării de licenţă/disertaţie, care îi poate prezenta studentuntului o listă de teme din care acesta să-şi aleagă o temă pentru propria lucrare de diplomă. Exista şi posibilitatea ca studentul să propună o temă distinctă de cele din respectiva lista de teme, iar profesorul coordonator să o încuviinţeze. În orice caz, acest prim pas se încheie cu depunerea (spre aprobare) a unei cereri la secretariatul facultăţii, unde studentul precizează tema aleasă pentru lucrarea de licenţă/disertaţie şi profesorul coordonator (aici se află şi se scrie corect gradul ştiinţific al profesorului coordonator).
Ce înseamnă grad ştiinţific? Până a ajunge la titlul cel mai râvnit – Prof.univ.dr. (profesor universitar doctor), un pedagog trebuie să parcurgă următoarele etape: Prep.univ.drd. -> Asist.univ.drd. -> Lect.univ.drd. -> Lect.univ.dr. (după obţinerea titlului de doctor în ştiinţe) -> Conf.univ.dr. -> Prof.univ.dr.
Odată aleasă tema pentru lucrarea de licenţă/disertaţie, pasul următor (pe care noi îl considerăm şi cel mai important) este elaborarea planului lucrării. Desigur, acest plan al lucrării trebuie însoţit de bibliografia pe care se bazează, adică din care a rezultat elaborarea acestuia. Astfel, recomandăm studenţilor să procedeze astfel: de obicei, orice temă aleasă se regăseşte în cuprinsul unui manual/curs universitar publicat sau recomandat de către profesorul coordonator al lucrării de licenţă/disertaţie. Precizăm că un plan de lucrare foarte bine structurat (şi susţinut, desigur, de o bibliografie care este accesibilă pentru student) este pasul cel mai important în vederea realizării unei lucrări de licenţă/disertaţie de nota 10.
În acest scop, se poate porni de la obţinerea (împrumut de la colegi, de la biblioteca universităţii respective sau de la o bibliotecă publică) a unor cărţi cu titlu similar cu cel al manualului/cursului universitar publicat sau recomandat de către profesorul coordonator. Prin obţinere, nu ne referim la cumpărarea efectivă a acestor cărţi, ci la împrumutul bibliotecar al acestora sau la xerocopierea celor mai importante secţiuni din aceste cărţi, care au legătură directă cu tema aleasă. Astfel, dacă tema aleasă este conţinută în manualul de “Managementul Resurselor Umane” (exemplul 1) sau “Drept Comercial” (exemplul 2), atunci studentul va căuta cât mai multe cursuri universitare cu titlu similar. În acest sens, menţionăm că, la nivelul fiecărui centru universitar mare din România (Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara şi altele), au fost publicate cel puţin 1-2 manuale cu titlul de “Managementul Resurselor Umane” (exemplul 1) sau “Drept Comercial” (exemplul 2). Aceste manuale/cursuri universitare sunt elaborate şi publicate de către cadrele didactice rezidente în acel centru universitar, manuale care urmează aproximativ aceeaşi programă analitică la nivel naţional (adică au aproximativ acelaşi cuprins), cu mici diferenţe. De aceea, mai multe astfel de manuale pot fi utilizate în vederea strângerii de materiale pentru elaborarea lucrării de diplomă. Desigur, anumite cadre didactice sau anumiţi specialişti în domeniu au publicat şi cărţi ştiinţifice, care analizează în mod detaliat numai un anumit capitol sau numai o anumită secţiune dintr-un astfel de manual/curs universitar – aceste cărţi sunt denumite monografii.
Din punct de vedere procedural, pentru a uşura munca studenţilor – recomandăm să fie frecventate (2 sau 3 zile pentru un student organizat ar trebui să fie suficiente) bibliotecile publice sau cele universitare. La nivelul Bucureştiului, Biblioteca Naţională a României deţine cel mai mare număr de cărţi dintre toate bibliotecile din România (datorită depozitului obligatoriu al editurilor autorizate să funcţioneze în ţara noastră), apoi un volum mare de cărţi se regăsesc la Biblioteca Academiei Române, respectiv la Biblioteca Centrală Universitară. La aceste biblioteci, studenţii îşi pot lua notiţe din cărţile cele mai relevante pentru tema lor de licenţă/disertaţie, pot utiliza laptop-ul pentru a lucra direct în format electronic sau pot face xerocopii ale celor mai utile pagini pentru tema aleasă (recomandăm ultima variantă, pentru economia de timp, studentul putând apoi lucra acasă).
Odată ce studentul consideră că a obţinut suficiente materiale pentru a-l ajuta în analiza temei de licenţă/disertaţie aleasă, în baza acestor materiale se va întocmi planul lucrării. Un plan de lucrare poate conţine de la 3 până la 6-7 capitole maximum (dintre care ultimul capitol reprezintă, de obicei, partea practică a lucrării). Recomandăm o structură din 4 capitole, dintre care 3 de teorie şi unul de practică.
Pentru ca o lucrare de licenţă/disertaţie să fie considerată personală, în majoritatea cazurilor profesorii coordonatori recomandă inserarea în ultimul capitol al lucrării a unui studiu de caz (partea practică a lucrării). Astfel, pentru partea practică a lucrării de licenţă/disertaţie, de obicei studentul trebuie să procure materiale în mod distinct faţă de modul în care a obţinut materialele pentru partea teoretică. Deci, în funcţie de domeniul studiat, ne putem regăsi în următoarele situaţii, pentru care facem recomandări distincte:
- pentru studenţii la drept – un studiu de caz se poate baza pe analiza unor speţe (aşadar, sursele bibliografice sunt reprezentate de culegerile de practică judiciară) sau pe analiza unor statistici zonale sau clar delimitate în timp (de exemplu, la criminologie – analiza unor informaţii statistice care se obţin de la anumite instituţii publice)
- pentru studenţii la ştiinţe economice – un studiu de caz reprezintă analiza unei societăţi comerciale şi a unui domeniu concret de activitate al acesteia (astfel, se pot obţine informaţii direct de la un SRL sau SA, unde studentul lucrează sau cunoaşte pe cineva, ori de pe Internet, unde firmele mai mari prezintă informaţii multe privind activitatea pe care o desfăşoară); în principal, informaţiile suficiente ar fi: istoricul şi prezentarea firmei, structura organizatorică, gama de produse/servicii şi informaţiile din bilanţul contabil
- pentru studenţii la jurnalism/comunicare – un studiu de caz reprezintă analiza unor articole din ziare/reviste de specialitate privind un anumit subiect (aceste informaţii pot să fie găsite şi pe Internet)
- pentru studenţii la psihologie/sociologie – un studiu de caz reprezintă o cercetare a unui grup de indivizi/organizaţii care au ceva în comun (în general, se va aplica un chestionar sau un alt instrument de cercetare la un eşantion între 10 şi 200 de indivizi/organizaţii)
- pentru studenţii la ştiinţe politice – un studiu de caz reprezintă o cercetare a unui partid politic, a unui sistem politic dintr-un anumit stat sau dintr-o anumită perioadă
- pentru studenţii la ştiinţe tehnice – un studiu de caz reprezintă crearea unei aplicaţii tehnice practice într-un anumit domeniu (se realizează în temeiul unor cercetări proprii, calcule multiple şi, de cele mai multe ori, trebuie realizate planşe format A3 sau A2.
Apoi, planul lucrării va fi prezentat spre aprobare profesorului coordonator, iar acesta va fi însoţit şi de o bibliografie aferentă. Bibliografia este o lista de surse bibliografice (cărţi, manuale şi cursuri universitare, alături de diferite articole publicate în reviste de specialitate, cât şi surse online – link-uri către anumite pagini web). Recomandăm ca o astfel de listă să conţină un minimum de 20 de surse bibliografice.
Următorul pas este aprobarea planului lucrării în urma consultării cu profesorul coordonator. Dacă profesorul coordonator vă operează mici (sau mari) modificări la planul de lucrare pe care voi îl credeaţi foarte bun, nu vă impacientaţi – măcar aţi aflat ce doreşte profesorul coordonator de la dvs. în vederea realizării unei lucrări cu titlul respectiv. În unele cazuri, s-ar putea să mai fie nevoie de un drum la bibliotecă (pentru obţinerea materialelor care să acopere noile capitole/secţiuni adăugate de profesorul coordonator în planul modificat al lucrării).
Astfel, studentul ajunge în punctul în care se poate apuca de elaborarea şi redactarea lucrării de licenţă/disertaţie, având un plan de lucrare aprobat de către profesorul coordonator. Menţionăm doar că redactarea unei lucrări de licenţă/disertaţie este rezultatul succesiunii altor momente, compuse din documentarea şi informarea bibliografică, adunarea, sistematizarea şi clasificarea materialului.
În ceea ce priveşte condiţiile de formă, trebuie precizat că aici, intervine obligativitatea respectării anumitor condiţii de formă (distincte, însă nu cu mult, de la o universitate la alta). Astfel, pentru elaborarea şi redactarea propriu-zisă a lucrării trebuie respectate anumite condiţii de scriere, paginaţie şi notare a surselor bibliografice. În primul rând, mai întâi studentul trebuie să ştie numărul de pagini în care trebuie să se încadreze munca sa – lucrarea de diplomă în forma sa finală. Astfel, există centre universitare care solicită un maximum de 60 de pagini, altele care solicită un maximum de 80 de pagini, iar altele în care trebuie depăşit obligatoriu un număr de 100 de pagini.
Apoi, ca norme de redactare, în general, sunt solicitate următoarele:
- utilizarea unui software tip MS Word sau Open Office, în care să se utilizeze o paginaţie A4 cu 3 cm (stânga) şi 2 cm (sus, jos şi dreapta)
- utilizarea obligatorie a caracterelor româneşti (aşa-zisele diacritice)
- mărimea scrisului să fie de 12, caracter TimesNewRoman (de obicei) şi un aliniament de 1.5
- paginile să fie numerotate, exclusiv pagina-copertă (în unele cazuri, se solicită şi păstrarea unei pagini de gardă suplimentare)
- dacă sunt utilizate tabele, acestea să fie numerotate şi să aibe titlu, iar sub tabel să fie indicată sursa tabelului
- tabelele care pot fi transformate şi-n format grafic, să fie urmate de un astfel de grafic, care va fi, de asemenea, numerotat
- dacă sunt utilizate figuri, acestea să fie numerotate şi să aibe titlu, iar sub figură să fie indicată sursa acesteia.
Cel mai important detaliu de formă al redactării unei lucrări de licenţă/disertaţie considerăm că-l reprezintă modul de citare al surselor bibliografice în conţinutul lucrării. Astfel, de fiecare dată când este utilizată o informaţie dintr-o anumita sursă bibliografică (carte, manual, curs, articol de specialitate), este bine ca această sursă să fie menţionată prin inserarea în text a unui “Footnote”, cu următorul conţinut, de exemplu:
- 1) Ionescu A., Managementul resurselor umane, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2010, p. 55
- 2) Popescu B., Drept comercial, Ed. Junimea, Iaşi, 2011, p. 110
Recomandăm utilizarea unor astfel de “Footnotes” (note de subsol) în cazul când se redau definiţii, clasificări, teorii ştiinţifice sau idei care, în mod evident, nu pot aparţine studentului. De asemenea, la notele de subsol pot să fie date şi anumite explicaţii suplimentare (pentru inserarea în text a cărora s-ar deschide o paranteză mult prea lungă).
În funcţie de cerinţele fiecărei universităţi, forma finală a lucrării de licenţă/disertaţie va fi printată şi copertată în 1 până la 3 exemplare. Acestea pot fi realizate la o legătorie de artă (cu coperţi de carton şi acoperite cu un strat colorat din imitaţie de piele) sau îndosariate cu spirală.
Recomandăm ca la susţinerea orală a lucrării de licenţă/disertaţie, fiecare student să realizeze o prezentare în MS PowerPoint (în unele cazuri, aceasta chiar este obligatorie) sau a unui rezumat, care să fie urmat ca un speech de prezentare a lucrării, până la momentul în care profesorii din comisia de susţinere a lucrării vor pune întrebări.
Consilierii E-Studii.Ro, care au trecut şi ei prin unul sau mai multe etape de studii universitare/postuniversitare vă urează BAFTĂ!